Într-o zi, Irod a ieşit în public, îmbrăcat în toată splendoarea veşmintelor sale regale. Mulţimea în faţa căreia a rostit o cuvântare a început să-l aclame frenetic: „Glas de Dumnezeu, nu de om!" - strigau oamenii. Irod nu a schiţat nici cel mai mic gest de a-i opri pe oameni să-i acorde onoarea ce I se cuvine doar lui Dumnezeu, şi nici nu I-a dat slavă lui Dumnezeu. Prin urmare, un înger al Domnului l-a lovit cu o boală cumplită, care i-a provocat moartea. Asta s-a petrecut în anul 44 după Cristos.

Astfel, cel care îl executase pe Iacov, ca să fie pe placul iudeilor, a fost el însuşi ucis de mâinile Celui care poate să ucidă şi trupul, şi sufletul în iad. Irod a cules ce a semănat.