Petru a bătut la poartă, aşteptând să i se deschidă. O fată pe nume Roda (adică „trandafir", în greacă) a venit la poartă, dar a fost atât de emoţionată să-l vadă pe Petru, încât a uitat să deschidă poarta! Ea a alergat înapoi, să le aducă credincioşilor ce se rugau minunata veste. Aceştia au crezut că e nebună şi chiar i-au comunicat acest lucru, dar fata stăruia că la poartă se află apostolul Petru. Ei au susţinut atunci că trebuie să fie îngerul lui păzitor, dar fata a insistat că este chiar Petru.
Credincioşii aceştia au fost adesea criticaţi pentru că rugăciunile lor ar fi fost lipsite de credinţă şi pentru faptul că le-a venit atât de greu să creadă că li s-a răspuns la rugăciune. Dar toate aceste critici sunt probabil influenţate de propriile noastre emoţii şi şovăiri când aşteptăm să ni se răspundă la propriile noastre rugăciuni. În loc de a-i critica pe alţii, să fim mângâiaţi de faptul că Dumnezeu răspunde la rugăciuni chiar atunci când sunt lipsite de credinţă. Fiecare din noi are tendinţa de a fi uneori un credincios sau credincioasă fără credinţă.