În acest verset este reluat mesajul lui Petru, după explicaţia gen paranteză dată de Luca în versetele 18 şi 19. Mai întâi Petru arată că David s-a referit la trădătorul lui Isus în versetul 25 din Psalmul 69: „Locuinţa lui să rămână pustie şi nimeni să nu locuiască în ea." (Acesta nu e un citat exact după versiunea pe care o găsim în cartea Psalmi din Biblie. Două sunt motivele care ar putea explica această situaţie;

(1) Scriitorii Noului Testament adesea citau Scripturi din Vechiul Testament redate în versiunea Septuaginta (LXX), pe când traducerile folosite de noi au fost făcute după originalul ebraic - fapt în măsură să explice unele deosebiri de formulare.

(2) Cum s-a constatat în frecvente cazuri, Duhul Sfânt, care a inspirat redactarea Vechiului Testament, îşi exercită libertatea de a-l adapta uneori atunci când se dau citate din el în contextul Noului Testament.)

Apoi el ajunge la profeţia ce urma să se împlinească acum: „Slujba să i-o ia altul" (Psalmul 109:8). Apostolul Pavel a înţeles prin aceasta că după trădarea lui Iuda, ei trebuiau să-l numească pe altul care să-i preia slujba. Ce îmbărbătare e să constatăm grija lui Petru de a asculta de cuvântul lui Dumnezeu!