Aceste două versete sunt tratate ca o paranteză inserată de Luca, nefăcând parte din mesajul lui Petru. Ele completează tabloul istoric cu faptele privitoare la Iuda până în momentul morţii sale, pregătind astfel terenul pentru numirea succesorului său.

Nu există nici o contradicţie între modul în care se arată aici că a murit Iuda şi cel consemnat la Matei 27:3-10. Matei spune că după ce a returnat cei treizeci de arginţi preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor, a ieşit afară şi s-a spânzurat. Preoţii cei mai de seamă au cumpărat apoi un loc de îngropare pentru străini cu aceşti bani.

Aici la Fapte Luca spune că Iuda a cumpărat un ogor cu banii respectivi şi că a căzut cu capul înainte... şi i s-au vărsat măruntaiele.

Prin comasarea celor două relatări, constatăm că tranzacţia cumpărării terenului a fost aranjată de preoţii cei mai de seamă. Dar Iuda a cumpărat ogorul în sensul că plata s-a făcut cu banii lui iar preoţii au fost doar agenţii lui imobiliari. El s-a spânzurat de un pom din cimitir, dar probabil ştreangul s-a rupt, proiectând trupul său cu capul în jos, provocându-i despicarea.

După ce a ajuns să fie cunoscut acest incident în Ierusalim, Ogorul Olarului a căpătat denumirea de Akel Dama, adică „Ogorul Sângelui" în limba aramaică.