Au fost însă unii credincioşi din Cipru şi din Cirena care s-au dus la Antiohia, propovăduindu-le acolo Vestea Bună eleniştilor (în Noul Testament, prin „elenişti" se înţelege iudei greci, dar aici sensul se referă doar la greci, adică Neamuri. Observaţi contextul: versetul 19: „vestind Cuvântul numai iudeilor". Versetul 20: „şi grecilor" (în contrast cu iudeii). Propovăduirea lor a fost însoţită de binecuvântări şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul. F. W. Grant spune: „Este interesant să remarcăm ce discreditare a suferit oficialismul prin toate aceste acţiuni, căci nu cunoaştem numele nici uneia dintre persoanele implicate în această lucrare."
Introducerea creştinismului în Antiohia a constituit un pas important în mersul înainte al bisericii. Antiohia era situată pe râul Orontes, în Siria, la nord de Palestina. Era considerat al treilea oraş ca mărime, din întregul imperiu roman, fiind supranumit „Parisul lumii antice." De aici, Pavel şi cei ce-l însoţeau au pornit în călătoriile lor misionare, ducând Vestea Bună la Neamuri.