A doua zi, pe la amiază, Petru s-a suit pe acoperişul casei lui Simon din Iopa să se roage. Lui Petru îi era foame, dar masa încă nu era gata şi astfel foamea lui a fost o minunată pregătire pentru ceea ce avea să urmeze. Căzând într-o transă, el a văzut o faţă de masă de mari dimensiuni, ţinută de cele patru colţuri, coborându-se din cer, în care erau tot felul de animale cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului - între ele şi reptile. Deci animale curate şi necurate. Un glas din cer l-a îndemnat pe apostolul flămând să se scoale, să taie şi să mănânce. Amintindu-şi însă de legea lui Moise, care îi interzicea unui evreu să mănânce vreun animal necurat, Petru a rostit o contradicţie istorică: „Nicidecum, Doamne!" Referitor la afirmaţia lui Petru, Scroggie spune: „Oricine zice: «Nicidecum» trebuie să se oprească aici şi să nu mai adauge cuvântul «Doamne» şi oricine spune cu adevărat «Doamne» nu mai trebuie să rostească şi cuvântul «Nicidecum»".