Pe când Petru spunea cuvintele acestea, Duhul Sfânt S-a coborât peste cei ce ascultau cuvântul. Aceşti ne-evrei au început să vorbească în limbi, lăudându-L pe Dumnezeu. Pentru cei aflaţi acolo acesta a constituit un semn potrivit căruia Corneliu şi casa Lui au primit într-adevăr Duhul Sfânt. Oaspeţii evrei de la Iopa au rămas uimiţi să constate că şi Neamurile au putut primi Duhul Sfânt, fără să devină mai întâi prozeliţi. Dar Petru nu era legat în aceeaşi măsură de prejudecăţile evreieşti. El a sesizat imediat că Dumnezeu nu face nici o distincţie între evrei şi Neamuri, şi astfel el a propus ca cei din casa lui Corneliu să fie botezaţi.
Observaţi expresia: „aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi". Aceste persoane dintre Neamuri au fost mântuite în acelaşi fel ca şi evreii: prin simpla lor credinţă, fără nici b aluzie la păzirea legii, la circumcizie sau la altă rânduială sau alt ritual.
Notaţi, de asemenea, succesiunea evenimentelor în legătură cu primirea Duhului Sfânt de către Neamuri:
1. Ele au ascultat cuvântul, adică au crezut (versetul 44),
2. Au primit Duhul Sfânt (versetul 44,47).
3. Au fost botezaţi (versetul 48).
Aceasta este, cu precădere, ordinea în care se succed acţiunile atât în cazul iudeilor, cât şi al Neamurilor, în actuala dispensaţie, atunci când Dumnezeu îşi cheamă dintre naţiuni un popor pentru Numele Său.
Prin urmare, nu e de mirare că după această minunată lucrare a harului, săvârşită de Duhul lui Dumnezeu în Cezareea, credincioşii au stăruit pe lângă Petru să mai rămână câteva zile la ei.