Corneliu a descris apoi vedenia pe care o avusese cu patru zile mai înainte, în care un înger l-a asigurat că rugăciunea i-a fost ascultată şi l-a îndrumat să-l cheme pe Petru. Este vrednică de admirat foamea pe care o avea acest ne-evreu în inima sa pentru Cuvântul lui Dumnezeu. „Iată, suntem acum prezenţi cu toţii înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim toate lucrurile pe care ţi le-a poruncit Dumnezeu." Nu se poate ca un duh atât de deschis şi gata de a se lăsa învăţat să nu fie răsplătit, primind învăţătura divină pe care o căuta.