Într-o zi, pe la ora 3 după amiază, Corneliu a avut o vedenie clară, în care un înger al lui Dumnezeu i s-a arătat şi l-a grăit pe nume. Nefiind evreu, Corneliu nu avea cunoştinţă de lucrarea de slujire a îngerilor şi astfel s-a temut, crezând că îngerul ar fi chiar Domnul. Dar îngerul i-a vorbit, asigurându-l că Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile şi a apreciat milosteniile făcute de el. Apoi i-a spus să trimită nişte oameni în sud, la Iopa, să-l aducă pe un om numit Simon Petru, care stătea în acel timp în casa tăbăcarului Simon, lângă mare (din motive de ordin practic, tăbăcarii îşi stabileau atelierele la periferia sau chiar în afara oraşului. Apropierea de mare era un avantaj în plus, facilitându-le eliminarea în condiţii sanitare a cadavrelor animalelor). Dând dovadă de ascultare fără murmur, sutaşul a trimis doi din slujitorii săi şi un ataşat militar, care era şi el un om temător de Dumnezeu.