Ajungem acum la prezentarea Paştelui, într-un capitol dintre cele mai importante din tot Vechiul Testament. Răscumpărarea promisă se va împlini în acelaşi timp când asupra Egiptului se va abate cea mai grozavă dintre judecăţi. Păcatul merită moartea şi toţi au păcătuit, atât israeliţii cât şi egiptenii. Dar, pentru ei care făceau parte din poporul lui Dumnezeu, un miel va muri în locul lor, imagine clară şi emoţionantă a lui Isus, „Miel fără cusur şi fără pată ... cunoscut în adevăr mai înainte de întemeierea lumii“ (1 Petru 1.19) şi dat morţii la timpul hotărât de Dumnezeu. «Să ne însuşim această jertfă»: iată ce semnifică «a mânca paştele». Hristos a trecut prin focul judecăţii divine: mielul era fript la foc. Şi să ne gândim la chinurile Lui având dureroasa cunoştinţă că păcatul nostru L-a dus acolo; aceasta corespunde cu ierburile amare. Mielul era mâncat în familie. Părinţii, copiii, fiecare din casă îşi avea partea lui.Drag cititor, ai experimentat tu în mod personal ce înseamnă «a mânca paştele»? Ţi-ai însuşit tu prin credinţă moartea ispăşitoare a Domnului Isus? Ziua convertirii, punctul de origine al noii vieţi (v.2), naşterea din nou a copiilor lui Dumnezeu, este o dată care nu trebuie uitată!