Restul capitolului 9 compară şi contrastează cele două legăminte. Mai întâi, cortul pământesc trebuia să fie curăţit cu sângele taurilor şi al ţapilor. După cum s-a arătat aceasta era o purificare ceremonială. Era o sfinţire simbolică a unui sanctuar simbolic.

Sanctuarul ceresc era realitatea reprezentată printr-o copie: cortul de pe pământ, care trebuia curăţit cu jertfe mai bune decât acestea, adică cu jertfele lui Cristos. Folosirea pluralului pentru a descrie ofranda unică adusă de Cristos este o figură de stil, cunoscută sub denumirea de „pluralul majestăţii".

S-ar putea să ne surprindă faptul că şi locurile cereşti trebuiesc curăţite. În sensul acesta textul de la Iov 15:15 ne-ar putea oferi un indiciu. Acolo citim că „cerurile nu sunt curate înaintea Lui". Asta se datorează negreşit faptului că Satan a comis primul act de păcătuire în cer (Isaia 14:12-14) şi faptului că el încă are acces în prezenţa lui Dumnezeu, ca pârâş al fraţilor (Apocalipsa 12:10).