Vieţile lor au indicat limpede că ei erau în căutarea unei patrii. Credinţa a implantat în ei un instinct asemănător porumbeilor poştaşi, făcându-i ca să nu se mulţumească cu desfătările Canaanului. Ei tânjeau, în schimb, după o ţară mai bună, căreia să-i poată spune cu adevărat patrie.