Versetele anterioare au subliniat superioritatea sângelui Noului Legământ faţă de sângele Vechiului Legământ. Asta ne conduce la concluzia din versetul 15: anume că Cristos este Mediatorul Noului Legământ, după cum explică Wuest:

„Cuvântul „mediator" este traducerea termenului mesites, care se referă la o persoană ce intervine între alte două persoane, pentru a reface pacea sau prietenia dintre acestea, pentru a încheia un contract sau a ratifica un legământ. Aici Mesia joacă rolul de intermediar sau mediator între un Dumnezeu sfânt şi omul păcătos, Prin moartea Sa pe cruce, El îndepărtează obstacolul (păcatul) care a provocat înstrăinarea dintre om şi Dumnezeu. Când păcătosul acceptă meritele jertfei lui Mesia, vina şi pedeapsa păcatului său dispar, puterea păcatului în viaţa lui este frântă iar el devine receptorul naturii divine. Înstrăinarea dintre el şi Dumnezeu, atât pe plan juridic, cât şi personal, dispare.”

Acum cei care sunt chemaţi pot primi moştenirea veşnică făgăduită. Prin lucrarea lui Cristos sfinţii din Vechiul Testament precum şi cei din Noul Testament se bucură de mântuire veşnică şi de răscumpărare veşnică.

Ceea ce-i califică pe credincioşii din era pre-creştină să aibă parte de moştenire este faptul că moartea - adică moartea lui Cristos - a avut loc. Moartea Lui îi răscumpără de abaterile făptuite sub lege.

Într-o anumită privinţă am putea spune că Dumnezeu i-a salvat pe cei din Vechiul Testament „pe credit". Ei au fost îndreptăţiţi prin credinţă, aşa cum erau. Dar Cristos încă nu murise. Atunci cum a putut Dumnezeu să-i mântuiască? Răspunsul e că i-a mântuit pe baza a ceea ce ştia că va înfăptui Cristos. Ei nu ştiau aproape nimic despre ceea ce avea să înfăptuiască Cristos la Calvar. Dar Dumnezeu ştia şi a trecut valoarea acelei lucrări în contul lor, atunci când au crezut relevaţia care le-a dăruit-o El despre Sine.

Într-o privinţă, o mare datorie, rezultată în urma abaterilor, s-a acumulat sub Vechiul Legământ. Prin moartea Sa, Cristos i-a răscumpărat pe credincioşii din prima dispensaţie de aceste abateri.

Maniera în care Dumnezeu i-a salvat prin lucrarea încă viitoare a lui Cristos este cunoscută (în engleză, n.tr.) sub denumirea de „pretermission" (adică ispăşire sau iertare anticipată) a păcatelor. O discuţie pe tema aceasta o găsim la Romani 3:25,26.