Versetul acesta este tranziţia de la tema sanctuarului superior la discuţia despre legământul mai bun.
Mai întâi, avem o comparaţie. Slujba lui Cristos este tot atât de superioară slujbei preoţilor aaronici, pe cât legământul mediat de El este superior celui vechi.
În al doilea rând, ni se oferă un motiv: legământul este mai bun pentru că este legiferat pe făgăduinţe mai bune.
Slujba lui Cristos este infinit mai bună. El nu a adus un animal ca jertfă, ci S-a adus pe Sine jertfa. El a înfăţişat valoarea propriului Său sânge, nu sângele taurilor şi al caprelor. El a îndepărtat păcatele, spre deosebire de preoţii din vechiul legământ, care doar le acopereau. El le-a dat credincioşilor o conştiinţă desăvârşită, nu doar o amintire făcută odată la un an asupra păcatelor. El ne-a deschis calea ca să pătrundem în prezenţa lui Dumnezeu, nu să stăm afară, la distanţă.
El este Mediatorul unui legământ mai bun. Ca Mediator El stă între Dumnezeu şi om, aruncând o punte peste prăpastia ce-i despărţea. Griffith Thomas face o comparaţie succintă a legămintelor:
„Legământul este „mai bun" pentru că este absolut, iar nu condiţionat; spiritual, iar nu carnal; universal, iar nu local; etern, iar nu vremelnic; individual, iar nu naţional; şi intern, iar nu extern.”
Este un legământ mai bun pentru că se întemeiază pe făgăduinţe mai bune. Legământul legii promitea binecuvântarea în schimbul ascultării, dar ameninţa cu moartea pe cei ce erau neascultători. El reclama neprihănirea, dar nu conferea şi putinţa de a îndeplini această neprihănire.
Noul Legământ este un legământ necondiţionat al harului. El atribuie neprihănirea acolo unde aceasta lipseşte cu desăvârşire. Noul Legământ îi învaţă pe oameni cum să trăiască neprihănit, dându-le şi puterea să facă acest lucru şi răsplătindu-i arunci când procedează astfel.