Versetul acesta trece peste întrebarea referitoare la ce oferă Cristos, amintindu-ne că pe pământ El n-ar fi eligibil să ofere daruri în cort sau în templu. Domnul nostru descindea din seminţia lui Iuda, iar nu din aceea a lui Levi şi din familia lui Aaron. Din această pricină El nu era calificat să slujească în templul pământesc. Când citim în evanghelii că Isus S-a dus la templu (vezi Luca 19:45), trebuie să înţelegem că S-a dus doar în zona din jurul templului, iar nu în Locul Sfânt sau în Sfânta Sfintelor.

Desigur cu asta se ridică întrebarea dacă Cristos a îndeplinit vreo funcţie de mare preot când S-a aflat pe pământ, sau dacă Şi-a început lucrarea preoţească doar după ce S-a suit la Cer? Ideea centrală a versetului 4 este că El nu a fost calificat pe pământ să acţioneze ca preot levitic şi nu putea sluji în templul de la Ierusalim. Dar asta nu înseamnă că El nu putea îndeplini funcţiile unui preot după rânduiala lui Melhisedec. La urma urmelor, rugăciunea Lui de la Ioan 17 este o rugăciune de mare preot şi, desigur, aducerea Sa pe Sine însuşi ca unică jertfă desăvârşită la Calvar a fost negreşit un act preoţesc (vezi 2:17).