În versetele următoare, se arată că slujba lui Cristos este superioară slujbei lui Aaron, pentru că El oficiază într-un sanctuar superior (versetele 1-5) şi în legătură cu un legământ superior (versetele 7-13).
Acum scriitorul a ajuns la punctul principal al argumentaţiei sale. El nu rezumă aici cele spuse anterior, ci enunţă teza de bază spre care converg toate elementele din această epistolă.
Avem un astfel de Mare Preot. Cuvântul avem transmite o notă de triumf, acesta fiind răspunsul dat iudeilor care îi tachinau pe creştinii de la început cu cuvintele: „Noi avem tabernacolul; noi avem preoţia; noi avem minunatele veşminte preoţeşti." La care credinciosul răspunde plin de încredere: „Da, dar voi nu aveţi decât umbrele acestor realităţi, pe când noi avem împlinirea lor. Voi aveţi ceremoniile, dar noi Îl avem pe Cristos. Voi aveţi imaginile, dar noi avem Persoana. Şi Marele nostru Preot este aşezat la dreapta tronului Maiestăţii în ceruri. Nici un alt mare preot nu s-a aşezat vreodată, considerându-şi lucrarea încheiată, după cum nici unul nu a ocupat nicicând un loc de asemenea onoare şi putere."