Melhisedec a fost un personaj enigmatic, care a apărut pentru scurt timp pe arena istoriei umane (Geneza 14:18-20), după care a dispărut. După veacuri şi veacuri, David îi pomeneşte numele (Psalmul 110:4). Apoi, după alte secole, el reapare în cartea Evrei. Un lucru pare clar: Dumnezeu a aranjat în aşa fel detaliile vieţii sale, încât el să fie un excelent tip al Domnului Isus Cristos.
În aceste trei versete din capitolul 7 avem câteva fapte istorice privitoare la el. Ni se aminteşte că în el se îmbinau două funcţii: de rege şi preot. Astfel el a fost regele Salemului (numit ulterior Ierusalim) şi preot al Dumnezeului Celui Preaînalt. El a fost liderul politic şi spiritual al poporului său. Desigur, acesta este formula ideală, preferată de Dumnezeu, respectiv să nu existe nici o separaţie între secular şi sacru. Când omul păcătos se află la cârmă, este necesar să se tragă o linie de demarcaţie între biserică şi stat. Numai când Cristos va domni în neprihănire se vor putea uni cele două (Isaia 32:1,17).
Melhisedec s-a întâlnit cu Avraam pe când acesta se întorcea de pe câmpul de luptă, unde obţinuse o victorie răsunătoare, şi l-a binecuvântat. Semnificaţia acestui act este rezervată pentru versetul 7. Dacă n-am avea decât Scripturile Vechiului Testament, nu ne-am da seama de profunda semnificaţie a acestor detalii aparent lipsite de relevanţă.