Acum scriitorul se îndreaptă spre lumea naturii pentru a găsi un corespondent al credinciosului adevărat (versetul 7) şi al apostatului (versetul 8). În ambele cazuri persoana este asemănată cu pământul. Privilegiile enumerate în versetele 4 şi 5 sunt comparate cu ploaia care înviorează.
Recolta de vegetaţie ne arată răspunsul ultim pe care îl dă cineva la privilegiile acordate. La rândul ei aceasta stabileşte dacă pământul este binecuvântat sau blestemat.
Adevăratul credincios este ca pământul care este adăpat de ploaie, dând rodul vegetaţiei folositoare şi fiind binecuvântat de Dumnezeu.