Ei au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu. Ascultând evanghelia care li s-a predicat, au fost în mod ciudat mişcaţi şi atraşi de ea. Ei au fost ca sămânţa căzută pe teren stâncos; ei au auzit cuvântul şi l-au primit imediat, cu bucurie, dar n-au avut rădăcină în ei înşişi. Ei au îndurat o vreme, dar când s-au ivit strâmtorările sau prigoanele din pricina cuvântului, ei s-au depărtat numaidecât (Matei 13:20,21).
Ei au gustat puterile veacului viitor.
Prin puteri aici se înţelege „miracole".
Veacul viitor este Mileniul, acea eră a păcii şi prosperităţii, când Cristos va domni peste pământ timp de o mie de ani. Miracolele care au însoţit propovăduirea evangheliei în zilele de la începutul bisericii (Evrei 2:4) au fost o anticipare, o arvună a semnelor şi minunilor care se vor săvârşi în împărăţia lui Cristos. Oamenii aceştia fuseseră martorii acestor miracole în primul veac. De fapt se prea poate ca ei să fi participat la aceste minuni. Să luăm, de pildă, miracolele înmulţirii pâinilor şi peştilor. După ce Isus a hrănit cinci mii, oamenii L-au urmat de cealaltă parte a mării. Mântuitorul şi-a dat seama că, deşi ei au gustat un miracol, tot nu credeau în El. El le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat pâinile acelea şi v-aţi săturat" (Ioan 6:26).