Am ajuns acum la miezul avertismentului împotriva apostaziei, care se aplică unei categorii de oameni pe care este cu neputinţă să-i restaurezi şi să-i aduci din nou la pocăinţă. În aparenţă oamenii aceştia s-au pocăit cândva (deşi nu se pomeneşte nimic despre credinţa lor în Cristos). Acum se afirmă limpede că este cu neputinţă să se reînnoiască pocăinţa.

Cine sunt aceşti oameni? Răspunsul ni-i dau versetele 4 şi 5. Analizând măreţele privilegii de care s-au bucurat ei cândva, trebuie să observăm că toate aceste lucruri ar putea fi valabile în cazul celor nemântuiţi. Nicăieri nu se spune explicit că oamenii aceştia ar fi fost vreodată născuţi din nou. După cum nu se pomeneşte nimic despre lucruri esenţiale cum ar fi credinţa mântuitoare, răscumpărarea prin sângele Lui sau viaţa veşnică.

Ei fuseseră cândva luminaţi. Ei auziseră evanghelia harului lui Dumnezeu. Ei nu au fost în necunoştinţă de cauză despre calea mântuirii. Iuda Iscarioteanul fusese luminat, dar a respins lumina.

Ei au gustat darul ceresc. Domnul Isus este darul ceresc. Ei gustaseră din El, dar niciodată nu L-au primit printr-un act hotărât al credinţei. Este posibil să guşti fără să mănânci sau să bei. Când oamenii I-au oferit lui Isus pe cruce vin amestecat cu fiere amară, El l-a gustat, dar nu a băut din această băutură (Matei 27:34). Nu este de ajuns să-L guşti pe Cristos; dacă nu şi mâncăm trupul Fiului Omului şi nu bem sângele Său, adică dacă nu-L primim cu adevărat ca Domn şi Mântuitor, nu avem viaţă în noi înşine (Ioan 6:53).

Ei au fost făcuţi părtaşi ai Duhului Sfânt. Înainte de a ne pripi, trăgând concluzia greşită, cum că aici ar fi vorba de convertire, să ne aducem aminte că Duhul Sfânt efectuează în viaţa oamenilor o lucrare anterioară convertirii (1Corinteni 7:14), punându-i într-o poziţie de privilegiu exterior. El îi convinge pe necredincioşi de păcat, de neprihănire şi de judecată (Ioan 16:8). El îi conduce pe oameni la pocăinţă şi-i îndreaptă spre Cristos, ca singura lor nădejde. Oamenii pot să se împărtăşească astfel din binefacerile Duhului Sfânt chiar dacă Duhul nu locuieşte înăuntrul lor.