Instrucţiunile despre botezuri se referă nu la botezul creştin (cuvintele din original nu sunt la fel: termenul uzual pentru „botez" este baptisma; aici cuvântul este baptismoi, „spălări rituale"), ci la spălările ceremoniale ce ocupau un loc atât de proeminent în viaţa religioasă a preoţilor şi a poporului Israel (vezi şi 9:10).
Ritualul punerii mâinilor este descris în Levitic 1:4;Levitic 3:2;Levitic 16:21. Ofertantul sau preotul îşi punea mâinile pe capul animalului ca act de identificare. În mod figurat, animalul purta păcatele oamenilor asociaţi cu el, îndepărtându-le. Ceremonia simboliza ispăşirea substitutivă. Noi nu credem că aceasta se referă la punerea mâinilor în sensul practicat de apostoli şi de alţii în biserica primară (Fapte 8:17;Fapte 13:3;Fapte 19:6).
Învierea morţilor este predată la Iov 19:25-27, Psalmul 17:15, fiind subînţeleasă la Isaia 53:10-12. Ceea ce se vedea anevoie în Vechiul Testament este revelat în toată splendoarea în Noul Testament (2Timotei 1:10).
Ultimul adevăr elementar al VT este judecata veşnică (Psalmul 9:17;Isaia 66:24).
Aceste principii primare reprezentau iudaismul, având un caracter pregătitor pentru venirea lui Cristos. Creştinii nu trebuie să se mulţumească în continuare cu acestea, ci trebuie să meargă mai departe, însuşindu-şi revelaţia deplină pe care o au acum în Cristos. Cititorii sunt îndemnaţi să treacă „de la umbră la substanţă, de la tip la anti-tip, de la coajă la sâmbure, de la formele moarte ale religiei străbunilor la realităţile vii ale lui Cristos."