Secţiunea de încheiere a capitolului 6 este pusă în legătură cu îndemnul din versetul 12, de a merge înainte cu încredere şi răbdare. Este dată pilda lui Avraam ca stimulent şi certitudine că nădejdea credinciosului se va împlini.
Într-o privinţă, creştinul poate părea dezavantajat. El a renunţat la toate pentru Cristos dar nu are nici un câştig material în schimbul acestei renunţări. Ci totul este în viitor. Cum poate şti el cu certitudine că nădejdea lui nu este în zadar?
Răspunsul îl găsim în făgăduinţa pe care i-a făcut-o Dumnezeu lui Avraam, făgăduinţă care cuprindea în germene tot ceea ce avea să dăruiască El mai târziu prin Persoana lui Cristos. Când Dumnezeu a făcut acea făgăduinţă, El S-a jurat pe Sine însuşi întrucât nu putea să jure pe unul mai mare decât El.