Următoarele două versete par să fi fost adresate la două categorii diferite de oameni, anume celor de care scriitorul nu era sigur. Existau unii care păreau a fi în pericol de a aluneca înapoi în iudaism.
Mai întâi, el doreşte ca ei să dea dovadă de aceeaşi râvnă pe care au manifestat-o credincioşii adevăraţi în dobândirea asigurării depline a nădejdii până la sfârşit. El vrea ca ei să meargă înainte, cu statornicie pentru Cristos, până se va fi împlinit nădejdea finală a creştinului, în cer. Aceasta este dovada realităţii.