Cristos nu este doar Fiul fără păcat al lui Dumnezeu, ci mai este şi Omul adevărat. Scriitorul se referă la varietatea de experienţe umane prin care a trecut El în zilele vieţii Sale pământeşti pentru a demonstra acest fapt. Observaţi cuvintele la care se recurge pentru a descrie viaţa Sa şi în special experienţa Sa în Grădina Gheţimani: rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi. Toate acestea ne atrag atenţia asupra liniei constante a vieţii Sale: de om care S-a bizuit total pe Dumnezeu, întru totul dependent de El, trăind în ascultare deplină de Dumnezeu şi împărtăşind toată gama de emoţii ale unei fiinţe omeneşti, cu excepţia celor legate de păcat.

Rugăciunea lui Cristos nu a fost ca El să poată fi salvat de la moarte, căci, la urma urmelor, însuşi scopul venirii Sale pe pământ a fost să moară pentru păcătoşi (Ioan 12:27). Rugăciunea Sa a fost, mai degrabă, ca El să poată fi izbăvit din moarte (JND), ca sufletul Lui să nu fie lăsat în Hades. Acestei rugăciuni i s-a dat răspuns când Dumnezeu L-a înviat din morţi. El a fost ascultat din pricina evlaviei Lui (sau „fricii Lui evlavioase", în engleză, n.tr.).