În acest punct, autorul trebuie să facă o digresiune. El ar dori să continue tema preoţiei melhisedeniene a lui Cristos, dar nu poate, căci se simte sub înrâurirea divină să-i mustre pe cititorii săi pentru lipsa lor de maturitate şi, în acelaşi timp, să-i avertizeze cu toată gravitatea asupra pericolului de a se îndepărta.
Ce trist e să constatăm că dobândirea de către noi a adevărului divin e limitată de condiţia noastră spirituală. Urechile cu auzul îngreunat nu pot primi adevărurile profunde! De câte ori nu se poate spune acelaşi lucru şi despre noi, ca despre ucenici, că Domnul are multe lucruri să ne spună, dar noi nu le putem suporta (Ioan 16:12).