Pasul următorul este de a demonstra că până şi în cazul lui David, adică la vreo 500 de ani după ce israeliţii au fost excluşi din Canaan, Dumnezeu continua să facă uz de cuvântul „Astăzi" ca o zi a oportunităţii. Scriitorul citase deja Psalmul 95:7,8 la Evrei 3:7,8,15. Acum el îl citează din nou, pentru a demonstra că făgăduinţa lui Dumnezeu prin care oferă odihnă nu a încetat odată cu israeliţii în pustie. Astfel şi pe vremea lui David El continua să-i roage pe oameni să se încreadă în El şi să nu-şi împietrească inimile.