Pentru a întări ideea potrivit căreia referirea la odihna lui Dumnezeu după creaţie nu înseamnă că este o chestiune încheiată, scriitorul citează din nou, cu mici modificări, din Psalmul 95:11, unde se foloseşte timpul viitor. „Nu vor intra în odihna Mea." Aici el spune, de fapt: „în gândirea voastră, nu mărginiţi odihna lui Dumnezeu la ceea ce s-a întâmplat cu mult timp în urmă, la Geneza 2; nu uitaţi că Dumnezeu S-a referit ulterior la odihna Sa ca un lucru încă disponibil."