Versetul acesta are menirea de a dovedi din Scriptură că Dumnezeu S-a odihnit după ce s-a încheiat lucrarea de creaţie. Imprecizia autorului în identificarea pasajului citat nu e un indiciu al ignoranţei sale, ci, pur şi simplu, un artificiu literar, constând în citarea unui verset dintr-o carte ce nu fusese la acea dată împărţită pe capitole şi versete. Versetul este o adaptare a textului de la Geneza 2:2, unde se spune: „Şi Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Sale."
Aici se foloseşte timpul trecut, creându-le unora impresia că odihna lui Dumnezeu aparţine doar istoriei, nu şi profeţiei, prin urmare, că nu are nici o relevanţă pentru noi, cei de azi. Dar lucrurile nu stau deloc aşa.