Acum se lansează o invitaţie plină de căldură: apropiaţi-vă cu încredere de tronul harului. Încrederea noastră se bazează pe cunoştinţa faptului că El a murit ca să ne salveze şi că trăieşte ca să ne ţină în viaţă. Noi suntem asiguraţi că vom fi primiţi cu toată căldura, pentru că El este Cel care ne-a invitat să venim.

Oamenii din timpul Vechiului Testament nu se puteau apropia de El. Numai marele preot se putea apropia de El, şi chiar şi el doar o singură zi pe an. Noi putem pătrunde în prezenţa Sa în orice clipă din zi sau noapte, căpătând îndurare şi găsind harul care să ne ajute la timpul potrivit, îndurarea Lui acoperă lucrurile pe care nu se cuvenea să le facem iar harul Lui ne dă puterea să facem lucrurile pe care se cuvine să le facem, dar nu avem puterea să le înfăptuim, cum arată şi Morgan:

„Nu voi obosi nicicând arătând că sintagma din greacă tradusă prin „in time of need" (textual: - o vreme de nevoie, n.tr.) este o expresie idiomatică ce ar echivala astăzi cu „in the nick of time"' (adică „la tanc", „la momentul oportun"). „Ca să căpătăm îndurare şi să găsim har care să ne ajute la timpul potrivit - adică har exact atunci când am nevoie de el şi unde am nevoie de el. Eşti atacat de ispită. În clipa aceea, priveşti către El şi harul îţi stă la dispoziţie, în momentul când ai nevoie de el. Nu este nici o amânare a cererii tale, până la ceasul de seară al rugăciunii. Mai degrabă, acolo unde te afli, pe străzile oraşului, confruntat cu flacăra ispitei, îndreaptă-ţi inima spre Cristos, strigând după ajutor, şi harul îţi va fi pus la dispoziţie, la tanc.”

Până în acest punct, s-a demonstrat superioritatea lui Isus faţă de profeţi, îngeri şi Moise. Acum ne vom ocupa de importanta temă a preoţiei, pentru a vedea că marea preoţie a lui Cristos este de un ordin superior marii preoţii a lui Aaron.

Când Dumnezeu i-a dat lui Moise legea pe Muntele Sinai, El a instituit o preoţie umană, prin care oamenii să se poată apropia de El. El a decretat că preoţii vor fi descendenţi ai seminţiei lui Levi şi ai familiei lui Aaron din această seminţie. Ordinul acesta e cunoscut sub denumirea de preoţia levitică sau aaronică.

În Vechiul Testament se aminteşte de o altă preoţie rânduită divin: aceea a patriarhului Melhisedec. Omul acesta a trăit în zilele lui Avraam, cu mult înainte ca legea să fi fost dată, şi a slujit un rol dublu: şi de rege, şi de preot. în pasajul aflat înaintea noastră autorul va demonstra că Domnul Isus Cristos este preot după ordinul lui Melhisedec, şi că ordinul acesta este superior preoţiei aaronice.

În primele patru versete avem descrierea preotului aaronic. Apoi în versetele 5-10 se descrie în amănunt vrednicia de preot a lui Cristos, în principal prin metoda contrastului.