Apoi trebuie să luăm în considerare şi experienţa Sa. Nimeni nu poate spune că împărtăşeşte suferinţa cuiva dacă nu a trecut el însuşi printr-o experienţă similară. Ca Om, Domnul nostru a împărtăşit experienţele noastre şi, prin urmare, poate înţelege încercările pe care le îndurăm. (El nu poate împărtăşi însă greşelile noastre, întrucât acestea n-au făcut niciodată parte din experienţa Sa.)

În orice junghi ce sfâşie inima, Omul Durerilor a luat parte.

El a fost ispitit în toate aspectele cum suntem noi, dar fără păcat. Scripturile apără cu toată grija şi cu deosebită gelozie perfecţiunea fără păcat a Domnului Isus, drept care şi noi trebuie să procedăm la fel. El nu a cunoscut nici un păcat (2Corinteni 5:21), n-a săvârşit nici un păcat (1Petru 2:22) şi nu s-a găsit nici un păcat în El (1Ioan 3:5).

Lui I-a fost cu neputinţă să păcătuiască, fie ca Dumnezeu, fie ca Om. Ca Om desăvârşit, El nu putea face nimic, de la Sine, căci asculta cu desăvârşire de Tatăl (Ioan 5:19). Or, se înţelege că Tatăl nu L-ar fi condus niciodată la păcat.

Este eronat să încercăm să argumentăm că ispitirea Lui a fost lipsită de sens, dacă El nu putea păcătui. Unul din scopurile urmărite prin ispitirea Sa a fost de a demonstra concludent că El nu putea păcătui (teologii rezumă doctrina la faptul dacă Cristos putea sau nu să păcătuiască în două sintagme latineşti: „non posse peccare" - cu neputinţă de a păcătui şi „posse non peccare" - posibil de a nu păcătui. Adevărata învăţătură este: non posse peccare: El nu putea păcătui).

Dacă pui aurul la încercare, încercarea nu este cu nimic mai valabilă doar pentru că aurul este curat, întrucât dacă ar exista impurităţi, testul respectiv le-ar scoate la iveală. Tot aşa este greşit să argumentăm că, prin faptul că nu putea păcătui, El nu a fost uman în sensul cel mai desăvârşit al cuvântului. Păcatul nu este un element esenţial definitoriu al umanităţii, ci, mai degrabă, este un intrus. Umanitatea noastră a fost umbrită de păcat. Doar umanitatea Lui rămâne perfectă, desăvârşită, cum ar trebui să fie şi a noastră.

Dacă Isus ar fi putut păcătui, ca Om pe pământ, ce L-ar împiedica să păcătuiască şi acum, ca Om în cer? El nu S-a lepădat de umanitatea Sa când S-a suit la dreapta Tatălui. El a fost impecabil pe pământ, şi impecabil este acum în cer.