În al doilea rând, necredinţa este depistată de Domnul Cel viu. Aici pronumele trece de la impersonal la personal: Nici o făptură nu este ascunsă de El. Nimic nu scapă neobservat de El. El este în mod absolut a toate ştiutor. El este în permanenţă conştient de tot ce se petrece în univers. Desigur, în contextul nostru ceea ce este cu adevărat important este faptul că El ştie unde se găseşte credinţă adevărată şi, dimpotrivă, unde există doar o recunoaştere mentală a stării de fapt.