Oricine intră în odihna lui Dumnezeu se bucură de o încetare a lucrului, după cum a procedat şi Dumnezeu în ziua a şaptea.
Înainte de a fi fost mântuiţi, poate că noi încercaserăm să ne mântuim singuri. Când ne-am dat seama că Cristos a săvârşit în întregime lucrarea de mântuire la Calvar, am renunţat la eforturile noastre nevrednice, punându-ne încrederea în Răscumpărătorul înviat.
Acum, după ce ara fost mântuiţi, ne mistuim prin truda noastră izvorâtă din dragoste pentru Cel ce ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi. Faptele bune pe care le săvârşim sunt roadă Duhului Sfânt, Care locuieşte în noi. Adesea obosim în slujirea noastră pentru El, dar nu ne săturam niciodată de a-L sluji pe El.
În odihna eternă a lui Dumnezeu, vom înceta de a mai face muncile noastre de aici de pe pământ. Asta nu înseamnă că vom fi inactivi în cer. Dimpotrivă, noi ne vom închina şi-L vom sluji şi acolo, dar nu o vom mai face în condiţii de trudă sau epuizare, de strâmtorare, prigoană sau suferinţă.