Ori de câte ori Dumnezeu vorbeşte, noi trebuie să fim grabnici să ascultăm. A ne îndoi de cuvântul Său înseamnă a-L face mincinos şi a ne atrage mânia Lui.
Dar tocmai acest lucru a făcut Israel în pustie. A fost o istorie plină de nemulţumiri, pofte, idolatrie, necredinţă şi răzvrătire. La Refidim, de pildă, ei s-au plâns că nu aveau apă şi s-au îndoit de prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul lor (Exod 17:1-17). În pustiul Paran, când iscoadele necredincioase s-au întors cu veştile rele, pline de descurajare şi îndoială (Numeri 13:25-29), oamenii au hotărât că se vor întoarce în Egipt, în ţara robiei lor (Numeri 14:4).