Retribuţie. Au fost aceiaşi care au fost excluşi din ţara Canaan datorită neascultării lor.
Simpla recitire a acestor întrebări şi răspunsuri ar trebui să aibă o influenţă profundă asupra tuturor celor care ar fi ispitiţi să întoarcă spatele micii minorităţi de creştini, revenind în marea majoritate a oamenilor cu o formă, exterioară de religie, dar tăgăduindu-i puterea evlaviei. Are majoritatea întotdeauna dreptate? În acest capitol din istoria Israelului, numai doi au avut dreptate şi peste o jumătate de milion au greşit! A. T. Pierson subliniază gravitatea păcatului lui Israel, în termenii următori:
Necredinţa lor a constituit o provocare cvadruplă:
1. A fost un atac la adresa adevărului lui Dumnezeu, făcându-L mincinos.
2. A fost un atac la adresa puterii Lui, căci îl socoteau slab şi neputincios de a-i duce în ţara Canaan.
3. A fost un atac la adresa imuabilităţii Sale, căci deşi ei nu au spus lucrul acesta cu cuvinte, au lăsat să se înţeleagă că, în opinia lor, El era un Dumnezeu schimbător, care nu ar mai fi fost în stare să facă minunile ce le făcuse odinioară.
4. A fost şi un atac la adresa credincioşiei Sale de părinte, ca şi când i-ar fi încurajat să se aştepte la un lucru pe care nu ar fi intenţionat să-l aducă la îndeplinire.
Dimpotrivă, Caleb şi Iosua L-au onorat pe Dumnezeu, socotind cuvântul Său absolut adevărat, puterea Lui infinita, dispoziţia Lui de o neschimbătoare graţie, iar credincioşia Lui de aşa natură încât El niciodată nu ar fi trezit în oameni vreo speranţă pe care nu intenţiona s-o aducă la îndeplinire.