Din nou ni se aminteşte că am devenit însoţitori ai lui Cristos dacă ne ţinem tare de încrederea noastră dintâi până la sfârşit. Pornind de la versete ca acestea unii propagă învăţătura potrivit căreia cineva se poate pierde din nou, după ce a fost mântuit. Dar o atare interpretare este imposibilă, datorită mărturiei copleşitoare a Bibliei conform căreia mântuirea este dăruită fără plată prin harul lui Dumnezeu, cumpărată cu sângele lui Cristos, primită de om prin credinţă şi apoi evidenţiată prin faptele bune pe care le face acesta. Credinţa adevărată întotdeauna are calitatea de permanenţă. Noi nu ne ţinem tari pentru a nu pierde mântuirea, ci, ca o dovadă că. Am fost mântuiţi cu adevărat. Credinţa este rădăcina mântuirii; iar rezistenţa sau rămânerea în credinţă este roadă. Cine sunt însoţitorii lui Cristos? Răspunsul este: „Cei care, prin statornicia lor în credinţă, dovedesc că sunt cu adevărat ai Lui."