Aşa stând lucrurile, a fost necesar ca El să fie făcut ca fraţii Săi, în toate privinţele. El a luat asupra Sa o umanitate adevărată şi desăvârşită. El a devenit supus dorinţelor, gândurilor, sentimentelor, emoţiilor şi afecţiunilor omeneşti - cu o singură importantă distincţie: El a fost fără păcat. Umanitatea Lui a fost ideală; a noastră a fost invadată de elementul străin: păcatul.
Umanitatea Lui desăvârşită concordă cu natura Lui de Mare Preot îndurător şi credincios în lucrurile privitoare la Dumnezeu. El poate fi îndurător faţă de om şi credincios faţă de Dumnezeu. Funcţia Lui principală de Mare Preot este de a face ispăşire (satisfacere) pentru păcatele oamenilor. Pentru a realiza acest lucru, El a făcut ceea ce nici un alt Mare Preot nu a făcut şi nu putea face niciodată: El S-a oferit pe Sine ca jertfă fără păcat. De bună voie El a murit în locul nostru.