Cei care consideră umilirea Fiului Omului ruşinoasă sunt rugaţi acum să considere patru binecuvântări importante ce decurg din patimile Domnului.

Prima este distrugerea lui Satan. Cum s-a întâmplat aceasta? Într-un anumit sens Dumnezeu i-a dat pe copiii Săi lui Cristos, să-i sfinţească, să-i mântuiască şi să-i emancipeze, întrucât copiii aceştia aveau naturi umane, Domnul Isus şi-a luat un trup de carne şi sânge. El a renunţat la manifestarea exterioară a Dumnezeirii Sale şi Şi-a învăluit Dumnezeirea Sa într-o „manta de lut". Dar El nu S-a oprit la Betleem, ci „până sus la Calvar S-a dus pentru mine, pentru că m-a iubit atât de mult."

Prin moartea Sa, El l-a nimicit pe cei care are puterea morţii, adică pe diavolul. Nimicire înseamnă aici pierderea bunăstării, mai degrabă decât pierderea fiinţei, înseamnă reducere la nimic. Satan continuă să se opună vârtos planurilor lui Dumnezeu în lume, dar el a primit o lovitură de moarte la cruce. Timpul lui s-a scurtat iar pierzarea lui este asigurată. El este un duşman înfrânt. În ce sens are diavolul puterea morţii?

Probabil în primul rând prin faptul că poate cere moartea. Prin Satan a intrat păcatul în lume. Sfinţenia lui Dumnezeu a decretat moartea pentru toţi cei care au păcătuit. Astfel, prin rolul său de adversar, diavolul poate cere să fie achitată penalizarea.

În ţările păgâne puterea lui se vede şi prin capacitatea agenţilor săi, a vrăjitorilor şi vracilor, de a rosti un blestem asupra unei persoane, după care persoana respectivă moare fără să fi existat cauze naturale pentru acel deces.

Nicăieri în Biblie nu se sugerează că diavolul poate aduce moartea peste credincios, fără permisiunea lui Dumnezeu (Iov 2:6) şi, prin urmare, el nu poate stabili când va avea loc moartea credinciosului. Prin intermediul unor oameni răi, i se îngăduie uneori să-l omoare pe credincios. Dar Isus şi-a prevenit ucenicii să nu se teamă de cei care pot ucide trupul, ci să se teamă de Dumnezeu, Care poate ucide şi sufletul, şi trupul în iad (Matei 10:28).

În Vechiul Testament, Enoh şi Ilie s-au dus în cer fără să treacă prin moarte. Fără îndoială acest lucru s-a întâmplat deoarece, ca credincioşi, ei au fost socotiţi ca unii care au murit în moartea - la acea dată, încă viitoare - a lui Cristos.

Când va veni Cristos la Răpire, toţi credincioşii aflaţi în viaţă se vor duce în cer, fără să mai moară. Dar şi ei vor scăpa de moarte pentru că sfinţenia lui Dumnezeu a fost îndeplinită pentru ei prin moartea lui Cristos. Cristosul înviat deţine acum „cheile Hadesului şi ale Morţii" (Apocalipsa 1:18), adică El are autoritate deplină asupra lor.