A fost în deplină concordanţă cu caracterul drept al lui Dumnezeu ca stăpânirea omului să fie restaurată prin umilirea Mântuitorului. Păcatul perturbase ordinea lăsată de Dumnezeu. Înainte ca din haos să poată fi adusă ordinea, trebuia tratată cu dreptate chestiunea păcatului. A fost în deplină concordanţă cu caracterul sfânt al lui Dumnezeu ca Cristos să sufere, să-Şi verse sângele şi să moară; pentru a îndepărta păcatul.
Înţeleptul Planificator este descris aici ca Cel pentru care sunt toate lucrurile şi prin care sunt toate lucrurile. Mai întâi El este obiectivul sau ţinta întregii creaţii; toate lucrurile au fost făcute pentru slava şi plăcerea Sa. Dar El mai este şi Sursa sau Originatorul întregii creaţii; nimic nu a fost făcut fără El.
Scopul Lui măreţ a fost acela de a aduce mulţi fii la slavă. Când luăm în considerare slăbiciunile noastre, ne cutremurăm doar la gândul că S-a încurcat cu noi, dar tocmai pentru că este Dumnezeul oricărui har ne-a chemat El la slava Lui veşnică.
Care a fost costul glorificării noastre? Căpitanul mântuirii noastre a trebuit să fie făcut desăvârşit prin suferinţe. Cât priveşte caracterul Său moral, Domnul Isus a fost întotdeauna desăvârşit şi fără păcat. Dar a trebuit să fie făcut desăvârşit ca Mântuitor al nostru. Pentru ca să ne cumpere răscumpărarea eternă, El a trebuit să sufere toată pedeapsa pe care o meritau păcatele noastre. Noi nu puteam fi mântuiţi prin viaţa Lui fără pată; a fost absolut nevoie de moartea Sa înlocuitoare.
Dumnezeu a găsit o cale de a ne mântui care să fie vrednică de El, trimiţându-L pe singurul Lui Fiu născut să moară în locul nostru.