În chip de contrast cu Fiul Său preeminent, Dumnezeu face îngerii Săi duhuri (sau „vânturi") şi slujitorii Săi o flacără de foc. El este Creatorul şi Cârmuitorul îngerilor. Ei se supun voii Sale cu viteza vântului şi cu fervoarea focului.

1:8 Acum urmează o galaxie de glorii în care Fiul este văzut ca fiind fără seamăn. Mai întâi însuşi Dumnezeu îl numeşte Dumnezeu. În Psalmul 45:6 Dumnezeu Tatăl îl aclamă pe Mesia cu cuvintele: „Tronul Tău, o, Dumnezeule este pe veci de veci." Aici din nou Dumnezeirea lui Cristos este fără echivoc exprimată şi argumentul derivă din textul ebraic tradiţional, (în cartea Evrei găsim cel puţin un citat din Vechiul Testament în fiecare din cele 13 capitole ale sale.)

Apoi El este Suveranul etern; tronul Său dăinuie în vecii vecilor. Împărăţia Lui într-adevăr „se va întinde de la un ţărm la altul, până când planetele vor păli şi nu vor mai fi" (traducere după un binecunoscut imn creştin în limba engleză, n.tr.).

El este Regele neprihănit. Psalmistul spune că ţine în mână un sceptru al neprihănirii, prin acest mod poetic exprimându-se faptul că Regele acesta domneşte cu absolută onestitate şi integritate.