În continuarea argumentaţiei din această epistolă, se demonstrează că Cristos este superior îngerilor - pas necesar, întrucât la evrei exista tendinţa venerării misiunii îngerilor, ceea ce nu trebuie să ne mire, dacă avem în vedere faptul că legea fusese transmisă prin intermediul îngerilor (Fapte 7:53;Galateni 3:19) şi de foarte multe ori în istoria poporului străvechi al lui Dumnezeu au apărut fiinţe angelice. Poate că unii răspândeau ideea potrivit căreia, dacă cineva părăsea iudaismul, îmbrăţişându-L pe Cristos, se detaşa definitiv de această importantă componentă a zestrei sale naţionale şi religioase. În realitate însă cel ce îl câştiga pe Cristos îl câştiga pe Cel ce este superior îngerilor în cel puţin două privinţe: mai întâi ca Fiu al lui Dumnezeu (Evrei 1:4-14) şi apoi ca Fiu al Omului (Evrei 2:5-18).
Cristos a luat un loc cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor. Asta ne vorbeşte mai întâi despre o superioritate dobândită, apoi despre o superioritate inerentă.
Superioritatea dobândită derivă din învierea Sa, înălţarea Sa la cer şi preamărirea Sa ca Domn şi Cristos. La încarnare, El a fost făcut cu puţin mai prejos de îngeri, pentru a suferi moartea (Evrei 2:9). Dar Dumnezeu L-a înălţat şi L-a întronat mai presus de orice slavă.
Superioritatea lui inerentă are de a face cu relaţia Sa eternă de Fiu al lui Dumnezeu. Numele mai minunat este numele de Fiu.