Apoi urmează un avertisment împotriva învăţătorilor falşi ce propovăduiau legalismul. Iudaizatorii insistau că sfinţenia depinde de lucruri exterioare, cum ar fi închinarea ceremonială şi alimentele curate, de pildă. Adevărul este că sfinţenia se produce prin har, nu prin lege. Legislaţia privitoare la alimentele curate şi necurate a avut menirea de a produce o curăţie rituală. Dar aceasta nu e totuna cu sfinţenia lăuntrică. Un om ar putea fi curat din punct de vedere ceremonial, şi totuşi să fie în lăuntrul său plin de ură şi ipocrizie. Numai harul lui Dumnezeu poate să-i inspire şi să-i învrednicească pe credincioşi să trăiască o viaţă sfântă. Dragostea faţă de Mântuitorul care a murit din pricina păcatelor noastre ne motivează „să trăim în veacul de acum, cu cumpătare, dreptate şi evlavie" (Tit 2:12). La urma urmelor, nesfârşitele reguli privitoare la alimente şi băuturi nu le-au adus nici un folos celor care le-au practicat.