A şasea virtute ce trebuie cultivată este mulţumirea. Să nu uităm că aderenţii la iudaism spuneau încontinuu: „Noi avem un tabernacol. Avem preoţia. Avem ofrandele. Avem minunatul ritual. Voi ce aveţi?"
Aici scriitorul le spune creştinilor, parcă în şoaptă: Purtarea voastră să fie fără lăcomie. Mulţumiţi-vă cu ceea ce aveţi. Aşa spun şi eu! Căci ceea ce are creştinul este cu nespus mai mult decât tot ce e mai de preţ în cadrul iudaismului. Prin urmare, de ce nu ar fi el mulţumit? El îl are pe Cristos şi asta îi este de ajuns.
Iubirea de bani poate fi o piedică enormă în calea înaintării credinciosului. După cum o mică monedă de argint când e aşezată înaintea ochiului său, va acoperi lumina soarelui, tot aşa lăcomia întrerupe părtăşia cu Dumnezeu şi împiedică progresul spiritual.
Cele mai mari bogăţii pe care le poate avea cineva constau în a-L avea pe Cel care a promis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi." În greacă, o negaţie puternică se exprimă prin cumularea a două sau mai multe negative. (Este exact opusul limbii engleze, în a cărei structură două negaţii echivalează de obicei cu o afirmaţie.) În versetul acesta construcţia este foarte emfatică, accentul deosebit fiind realizat prin prezenţa a cinci negative, care indică imposibilitatea ca Cristos să-i părăsească pe ai Săi!