Rugăciunea începută în versetul 20 este ca sfinţii să fie echipaţi cu orice lucrare bună să facă voia lui Dumnezeu. Găsim aici o curioasă contopire a elementului divin cu cel uman. Dumnezeu ne echipează cu tot ce este bun. Dumnezeu lucrează în noi ceea ce este plăcut în ochii Lui. Şi face acest lucru prin Isus Cristos. Apoi noi facem voia Lui. Cu alte cuvinte, El pune în noi dorinţa. El este Cel care ne dă şi puterea să ducem la îndeplinire acest lucru. Apoi noi facem acest lucru şi El ne răsplăteşte.
Rugăciunea se termină cu recunoaşterea că Isus Cristos este vrednic de slavă în vecii vecilor.
Vrednic de omagiu şi de laudă,
Vrednic de toţi a fi adorat;
Nesfârşit va răsuna în ceruri toată veşnicia
Refrenul: Vrednic, Doamne, vrednic eşti Isuse Doamne!
Frances Ridley Havergal