El este strălucirea slavei lui Dumnezeu, adică toate perfecţiunile care se găsesc în Dumnezeu Tatăl se regăsesc şi în El. El este radierea slavei Lui. Toate gloriile morale şi spirituale ale lui Dumnezeu se pot vedea în El.

Mai mult, Domnul Isus este reprezentarea exactă a fiinţei esenţiale a lui Dumnezeu. Desigur asta nu poate fi o referire la asemănarea fizică a lui Dumnezeu, întrucât, în esenţă, El este Duh. Dar asta înseamnă că în toate căile posibile Cristos îl reprezintă exact pe Tatăl. Nici o altă asemănare mai mare nu ar fi posibilă. Fiul, fiind Dumnezeu, îi descoperă omului prin cuvintele şi căile Sale imaginea exactă a lui Dumnezeu.

Apoi El susţine universul prin cuvântul puterii Sale. La început, El a creat lumile prin Cuvântul Său (prin rostire) (Evrei 11:3). El vorbeşte în continuare şi cuvântul Său puternic susţine viaţa, încheagă materia şi întreţine universul, în starea de funcţionare corespunzătoare. Prin El sunt susţinute toate lucrurile (Col. 1:17). Iată o explicaţie simplă a unei profunde probleme ştiinţifice. Oamenii de ştiinţă se luptă din răsputeri să descopere care este liantul ce leagă moleculele între ele. Dar aici aflăm că Isus Cristos este Marele Susţinător, care face acest lucru prin cuvântul Său puternic.

Dar următoarea glorie a Mântuitorului nostru este cea mai uimitoare dintre toate - când a făcut prin Sine curăţirea păcatelor noastre. Creatorul şi Susţinătorul a devenit Purtătorul păcatului. Pentru a crea universul, a fost nevoie doar de rostirea cuvântului. Pentru a întreţine şi călăuzi universul, El nu trebuie decât să vorbească, întrucât nu este implicată nici o problemă morală, însă pentru a îndepărta păcatul nostru odată pentru totdeauna, El a trebuit să moară pe crucea Calvarului. Este cutremurător să ne gândim că Domnul suveran S-a coborât până acolo încât să devină Mielul de jertfa. „O iubire atât de uimitoare, atât de divină reclamă sufletul meu, viaţa mea, tot ce sunt şi posed" - cum se arată în cântarea compusă de Isac Watts.

În fine, avem preamărirea Sa ca Domn întronat: El S-a aşezat la dreapta Măririi, în locurile preaînalte. El S-a aşezat - denotă poziţia de odihnă. Dar nu este odihna ce urmează trudei, ci odihna satisfacţiei lucrării isprăvite. Poziţia aceasta indică faptul că lucrarea de răscumpărare s-a încheiat.

Dreapta Măririi în locurile prea-înalte este poziţia de onoare şi. privilegiu (Evrei 1:13). Datorită glorioasei Sale izbânzi, Dumnezeu L-a preamărit. Dreapta este în acelaşi timp poziţia puterii (Matei 26:24) şi desfătării (Psalmul 16:11). Mâna străpunsă de cuie a Mântuitorului ţine sceptrul stăpânirii universale (1Petru 3:22).

Urmărind cărarea străbătută de Domnul nostru de la creaţie până la Calvar, şi apoi mai departe, la slavă, se pare că i-am pierdut din vedere pe profeţi. Oricât ar fi fost ei de iluştri, acum s-au retras în umbră. Ei au depus mărturie despre Mesia cel Care avea să vină (Fapte 10:43). Acum, după ce El a venit, ei se retrag bucuroşi pe planul secund.