Rămânând supuşi disciplinei pe care ne-o aplică Dumnezeu, noi îi îngăduim să ne modeleze prin această disciplină după chipul Său. Dar dacă încercăm să scurcircuităm relaţiile Sale cu noi, s-ar putea ca El să fie nevoit să prelungească termenul disciplinării noastre, recurgând la metode mai instructive şi, prin urmare, mai dificile. În şcoala lui Dumnezeu sunt clase, pe care le promovăm abia după ce ne-am însuşit toate cunoştinţele prevăzute în cadrul lor.
Prin urmare, când vin peste noi perioade de încercare, să nu uităm că Dumnezeu ne tratează ca pe fii. Or, în orice relaţie normală tată-fiu, tatăl îşi instruieşte fiul pentru că îl iubeşte şi-i doreşte numai binele suprem. Dumnezeu ne iubeşte prea mult pentru ca să ne lase să creştem de capul nostru (fireşte).