Când citim cuvântul disciplinare, avem tendinţa să-l echivalăm cu o biciuire. Dar în contextul actual el are sensul de educaţie dată unui copil, formarea sa, în care întră îndrumările, disciplina, îndreptarea şi avertismentul. Toate au menirea de a cultiva virtuţile creştine şi de a alunga răul. În pasajul ce ne stă în faţă, disciplinarea nu era o pedeapsă pentru faptele rele, ci o pregătire sau formare prin intermediul prigoanelor.
Pasajul de la Proverbe spune clar că disciplina lui Dumnezeu este o dovadă a dragostei Sale şi că nici un fiu nu este scutit de ea.