Versetele cu care se încheie capitolul 12 stabilesc contrastul dintre revelaţia lui Dumnezeu de la Sinai şi revelaţia Sa în şi prin Cristos. Privilegiile şi gloriile incomparabile ale credinţei creştine nu trebuiesc tratate cu uşurinţă. Dumnezeu vorbeşte, invită şi caută să cucerească prin dragostea Sa. A-l refuza pe El înseamnă a pieri.
Cei care nu au ascultat de glasul lui Dumnezeu aşa cum a fost acesta făcut cunoscut prin lege au fost pedepsiţi cum se cuvine. Dar acolo unde privilegiul acordat este mai mare, şi responsabilitatea ce însoţeşte acest privilegiu este mai mare. În Cristos, Dumnezeu a dăruit revelaţia supremă şi definitivă. Cei care resping glasul Său, aşa cum vorbeşte acesta acum din cer, prin evanghelie, poartă o răspundere mai mare decât cei care au călcat legea odinioară. Scăparea este imposibilă.