Pe tot parcursul acestei alergări, va trebui să ne dezlipim privirea de la orice alt obiectiv, aţintindu-ne-o în schimb în permanenţă asupra lui Isus, Alergătorul cel mai strălucit, cum arată şi A. B. Bruce:
„Deasupra tuturor, iese în evidenţă, prin excelenţă, Unul cu totul şi cu totul deosebit. Omul care a realizat şi desăvârşit primul ideea trăirii prin credinţă, care a îndurat fără să dea înapoi cumplitele suferinţe ale crucii, dispreţuindu-i ruşinea şi fiind susţinut de o credinţă care a conştientizat atât de viu bucuria şi slava ce aveau să urmeze, încât a estompat conştiinţa durerii şi ruşinii prin care trecea în acele momente.”
El este autorul sau pionierul credinţei noastre în sensul că El ne-a asigurat singurul exemplu desăvârşit a ceea ce trebuie să constituie o viaţă de credinţă.
Totodată El este desăvârşitorul credinţei noastre. Cu alte cuvinte, nu numai că El a început alergarea, ci a şi dus-o până la capătul ei triumfător. Traseul alergării Sale s-a întins de la cer până în Betleem, continuând apoi până în Grădina Gheţimani, şi crucea Golgotei, apoi mormântul, după care a urmat revenirea în cer. În nici un punct al acestui traseu El nu S-a poticnit şi nu a dat înapoi, ci Şi-a aţintit privirea asupra slavei viitoare, când toţi răscumpăraţii vor fi fost adunaţi laolaltă cu El pe vecie. Asta L-a învrednicit să nu se gândească la ruşine şi să îndure suferinţa şi moartea. Iar astăzi El este aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu.