Când are loc, orice disciplină pare dureroasă. Dar mai pe urmă aduce, celor încercaţi de ea, roadă dătătoare de pace a neprihănirii. De aceea întâlnim adesea mărturii ca cea depusă de Leslie Weatherhead:
„Ca toţi oamenii, şi mie îmi plac mai mult experienţele înălţătoare, marcate de sănătate, fericire şi succes. Dar am învăţat mai mult despre Dumnezeu, despre viaţă şi despre mine însumi când am trecut prin întunericul fricii şi al eşecului, decât în toate momentele însorite ale vieţii. Da, există aşa-numitele comori ale întunericului. Căci, slavă Domnului, întunericul trece. Numai că ceea ce ai învăţat când ai trecut prin întuneric n-ai să uiţi niciodată. Lucrurile care ne copleşesc şi ne calcă pe mândrie ne fac mai mult bine decât tot ceea ce ne încântă şi ne inspiră.”
Sau să luăm în considerare mărturia dată de C. H. Spurgeon:
„Tare mi-e teamă că tot harul pe care l-am dobândit in ceasurile de tihnă şi confort, în momentele de fericire, aproape că nu valorează cât o leţcaie. Dar bunurile pe care le-am primit în urma întristărilor, durerilor şi mâhnirilor mele sunt incomensurabil de mari. Posed eu oare vreun bun de preţ pe care să nu-l datorez ciocanului şi nicovalei, focului şi pilei prin care am fost şlefuit? Necazurile sunt bunurile cele mai de preţ din mobilierul casei mele.”