Profeţiile periodice, parţiale şi diferenţiate ale Vechiului Testament au fost între timp umbrite, peste ele suprapunându-se revelaţia pre-eminentă şi finală făcută de Dumnezeu în persoana Fiului Său. Profeţii nu au fost decât canale prin care s-a transmis cuvântul divin. Domnul Isus Cristos este El însuşi revelaţia finală a lui Dumnezeu către oameni. După cum a spus Ioan: „Nimeni nu L-a văzut niciodată pe Dumnezeu. Singurul Fiu născut, care este în sânul Tatălui, El este Cel care ni L-a făcut cunoscut" (Ioan 1:18). Domnul Isus a spus cu privire la El însuşi: „Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl" (Ioan 14:9). Cristos vorbeşte nu doar pentru Dumnezeu, ci şi ca Dumnezeu.

Pentru a sublinia infinita superioritate a Fiului lui Dumnezeu faţă de profeţi, scriitorul îl prezintă mai întâi ca moştenitor al tuturor lucrurilor. Asta înseamnă că universul îi aparţine prin desemnare divină şi că în curând va domni peste el.

Prin El a făcut Dumnezeu lumile. Isus Cristos a fost Agentul activ din cadrul creaţiei. El a adus la fiinţă cerurile în care sunt aşezate astrele cereşti, cerurile atmosferice, pământul, omenirea şi planul divin al veacurilor. Toate lucrurile create, şi fizice, şi spirituale, au fost create de El.